Martinus
Substantivo
Martinus, próprio masculino
Variantes
|
|
Etimologia
Substantivo
Martinus, próprio masculino
Declinação
2ª declinação - nominativo em us
| singular | plural | ||
| Casos | Nominativo | Martinus | Martinī |
| Vocativo | Martine | Martinī | |
| Genitivo | Martinī | Martinōrum | |
| Dativo | Martinō | Martinīs | |
| Ablativo | Martinō | Martinīs | |
| Acusativo | Martinum | Martinōs | |
Etimologia
- Significa guerreiro de Marte ou consagrado a Marte.
Ver também
|