φθείρω

Verbo

φθείρω (phtheírō)

  1. destruir
  2. arruinar, danificar

Pronúncia

  • AFI: /pʰtʰěː.rɔː/ (Ática, séc. V a.C.)
  • AFI: /ˈpʰtʰi.ro/ (Egito, séc. I)
  • AFI: /ˈɸθi.ro/ (koiné, séc. IV)
  • AFI: /ˈfθi.ro/ (Bizâncio, séc. X)
  • AFI: /ˈfθi.ro/ (Constantinopla, séc. XV)